Aer tare #1 - Un nou început
Tururile Go North și newsletter-ul o iau de la capăt.
Salut oameni buni,
De azi, newsletterul în care vă povesteam mai mult de tururile pe care le organizez se transformă în Aer tare - un buletin lunar despre lucrurile care-mi plac și care-mi sunt utile, adică natura, cu tot ce vine ea la pachet, fotografia și partea ei creativă. O să mă strădui să vă furnizez informații cât mai folositoare, nu ca-n manual, ci mai degrabă filtrate prin experiențele personale. Din când în când o să vin cu vești și despre tururile Go North, fiindcă-mi asigură încă traiul și oferă ocazia unora dintre voi să ajungă în locuri deosebite.
Așa, acum să dau elefantul afară din cameră… Am decis, după un timp îndelungat de gândire, să continui tururile pe cont propriu. Nu a fost o decizie ușoară, dar acum am responsabilități mai clare și mai multă predictibilitate. În ultimii ani, sarcinile din viața de zi cu zi s-au înmulțit. Presiunea muncii de freelancer mă cam apăsa și simțeam că libertatea de a lua decizii se îngustează. Nu pot să prezic cum va fi în continuare, dar un lucru știu sigur: m-am redefinit constant ca adult și n-am rămas prea mult în versiunea actuală dacă nu-mi mai făcea bine. Aș zice că-s încă departe de a fi “realizat” în viață (știți vreun freelancer cu atributul ăsta?), dar trag tare în continuare, cu asta sunt obișnuit. Învăț, rămân curios și-mi fac partea. Privind înapoi, nu e zi în care să nu mă minunez de câte lucruri frumoase, care n-ar fi trebuit să mi se întâmple, am trăit.
Cum web design-ul e una din pasiunile mele, am redefinit cu ocazia asta și site-ul Go North. Acum e mai simplu și mai prietenos cu utilizatorii, în special când e accesat de pe mobil. Aruncați o privire, simplitatea asta presupune multe ițe de descâlcit și mult problem solving. Însă am căpătat în ultimii ani destulă experiență încât să fac situri inclusiv pentru alți fotografi. Am deci backup dacă vine criza. Stați, că-i aici deja…
Pe Horia îl puteți urmări în continuare pe horia-bogdan.com, unde are publicate deja o parte din tururile din 2023: Finlanda în februarie, Kenya în aprilie. Îl mai găsiți cu ultimele vești pe facebook și instagram. Îl recomand cu toată încrederea, tururile organizate împreună în trecut (Tromsø, Lofoten și Helgeland în Norvegia, Irlanda de Nord, Scoția, Islanda) ne-au oferit amintiri frumoase și mulți prieteni comuni.
Și dacă tot sunt aici, mai am 2 locuri libere la turul din Madeira 22 - 28 ianuarie 2023. Dacă veniți, aveți o reducere last-minute de 15%, de la 1.390 la 1.190 eur.
Photo tip: Mai multă atenție pe proces
Sfaturi de bun-simț pentru fotografii mai creative.
Am citit la un moment dat o postare a lui Kilian Jornet, considerat cel mai bun ultramaratonist montan al tuturor timpurilor, care m-a dus cu gândul la propriul parcurs în fotografie. Antrenorul lui din adolescență îi spunea mereu să se concentreze pe proces, nu pe obiective. Imaginea de mai jos, făcută în Ceahlău, în 2008, e o analogie bună a procesului prin care-am trecut în toții anii care s-au scurs între timp.
Mi-am zis încă de atunci că aș putea s-o fac mai bine, cu aceleași cețuri și zade care se încăpățânează să crească pe turnurile din conglomerat, dar într-o lumină de răsărit. Am fost foarte aproape de mai multe ori, ba am avut lumină foarte bună, dar n-a fost ceață, ba invers. Însă eu am revenit în Ceahlău an de an. A fost un teren numai bun pentru experimente fotografice și experiențe de ținut minte. Am devenit un fotograf mai înțelept și mai atent, ba mai mult, am făcut imagini cel puțin la fel de bune, mai ales iarna. Am revenit de plăcere, firește, dar și cu certitudinea că doar prezent acolo, doar dacă-mi fac partea mea în mod constant și disciplinat, o să mă întorc din când în când cu imagini care merită păstrate. Fotografia, întocmai ca ultramaratoanele, e o cursă lungă, de anduranță, care necesită antrenament. Fie pe teren, fie în fața monitorului, analizând portofoliul propriu sau al altora, mai buni. Fie citind. Imaginile bune le culegem adesea din mers. E drept că îmi mai zboară mintea la zadele agățate pe turnuri, desprinse parcă dintr-un basm japonez, are și exercițiul imaginației utilitatea lui. Într-o bună zi, când voi fi mai pregătit, va veni și poza aceea.
Pe termen lung, un proces efectuat cu disciplină, răbdare și considerație față de artă creează oportunități pentru imagini personale, o fotografie mai degrabă interpretativă decât descriptivă. Adică genul de imagini care se bazează pe nevoia de a ne înțelege mai bine pe noi înșine și pe relația, adesea complicată, cu mediul. Imagini-simbol în care filtrăm lumea prin caracter, imagini unde nu-i tot timpul vorba despre cât de frumos e locul, persoana sau obiectul fotografiat.
Însă modul ăsta de a poza e foarte rar liniar. După un timp pot apărea uzura, frustrarea, disconfortul, plictiseala. E perfect normal, orice stare adversă e parte din proces. Și-atunci, întocmai ca-n sporturile de anduranță, e necesar să introducem pauze de refacere. Să facem cum simțim și dacă simțim. Deși e o diferență greu de sesizat între confort, hai să-i zicem lene, și nevoia de pauză, de degajare. Asta se învață cu experiența. Fiindcă spre deosebire de sport, unde te antrenezi pentru o cursă și un rezultat, deci ceva mai concret, în artă ține mult mai mult de autodeterminare. Fotografiile cu adevărat bune depind mai puțin de mediu și mai mult de noi înșine. De aceea, în tot procesul ăsta complicat, trebuie să fim în primul rând atenți la noi. Autoevaluarea (self check-in) presupune să ne punem constant întrebări legate de relația cu fotografia ca pasiune, de cum putem să ne îmbunătățim (călătorit, cursuri, găsit un mentor, citit o carte, etc.), ce obținem prin imaginile pe care le facem (validare externă, stimă de sine, o formă de distragere a atenției de la stres și gânduri) și-n final dacă ne mai aduce sau nu bucurie. Nu știu cum e pentru alte genuri, dar cred că sunt ceva mai norocoși cei care pozează natura, fiindcă relația bocanci de munte - aparat foto pare să fie una durabilă.
Așa că să nu vă opriți din mers și să vă puneți mereu întrebări. Oamenii curioși fac poze bune.
Keep exploring
De citit, de văzut, de ascultat, de testat.
Treeline | The Secret Life of Trees - documentar gratuit făcut de Patagonia despre relația noastră cu arborii și motivele (evidente) pentru care ar trebui să avem mai multă grijă de ei.
How Time Flies - vizual despre cum percepem trecerea timpului de-a lungul vieții. În caz că vă mirați de ce trece ziua mai repede acum decât în copilărie…
K2: The Impossible Descent - documentar gratuit despre Andrzej Bargiel și coborârea pe schiuri în premieră a vârfului K2. Filmările din dronă sunt uluitoare. O variantă prescurtată de 12 minute aici.
AdBlock - extensie gratuită pentru browsere care blochează reclamele (ex. youtube). O folosesc de ani de zile, mi-a făcut viața în fața calculatorului muuult mai ușoară.
Mapy - app (mobile + web) gratuit de navigat pe munte, oriunde, nu doar în România. Am aflat de el acum câțiva ani de la Alexandra, merge inclusiv offline.
Ai ajuns la final, îți mulțumesc. Dacă vrei, îmi poți lăsa un reply aici sau un comentariu direct pe site, să-mi spui cum ți s-a părut. M-ar ajuta să fac lucrurile mai bine. În plus, sunt mereu încântat să cunosc oamenii din comunitate.
Ne recitim aici și poate ne vedem pe poteci!
Nu subscriu, că mi se umple inbox-ul. Dar citesc, că așa a zis Anca Iosif, și mă conformez. Ai scris frumos, îmi place mult finalul :). Nu sunt fotograf, dar mă gândesc că e valabil oricum.
Imi doresc sa mai ajung intr-o tura cu tine. Am lasat fotografia de-o parte pentru putin timp (nu de tot dar mult mai rar plecatul la fotografiat) dar atunci cand vad ceva frumos, imi inchipui cum as face "poza" ceea ce inseamna ca mi-e dor. Sper sa vina curand si acea vreme. Pana atunci imi voi imagina locuri privind fotografiile tale si citind povestile.