Mă-ntind în potecă, cu genunchii la piept și mâinile între picioare. Închid ochii. E frig, vântul îmi intră pe sub haine, îl simt pe toată pielea. N-am voie să adorm. Dar mi-e foarte rău, am senzația de ceva timp c-o să leșin, măcar un pic să stau întins. Mă mișc de 12h și mai am încă 12h de mers, mai mult prin noapte. Poate c-o să-mi revin la un moment dat. Dar poate c-o să-mi fie mult mai rău. Să am destulă experiență pentru așa ceva, să-mi ascult corpul, să mă antrenez, să mă odihnesc, mintea să-mi fie liniștită înainte să-ncep. Cu alte cuvinte, să mă simt în siguranță. Le bifez pe toate, mai puțin odihna din seara dinainte. Și stomacul… Prima oară când îmi cedează stomacul. Chiar mă mândream în sinea mea că pot mânca orice și oricum. Îmi intră frigu-n oase, mă ridic. E lună plină și privesc descurajat spre Mircii, bântuit de un nor care se rotește în jurul lui. Bate vântul de rupe acolo. Regret, dar până la urmă e-n regulă să rămân cu memoria unei zile frumoase de octombrie petrecută în Făgăraș. Decid să mă-ntorc.
A doua mea carte, Terra Silva, e în producție. Livrările vor începe în luna decembrie, dar puteți deja s-o comandați. E cel mai îndelungat proiect al meu, cel în care am pus cea mai multă energie. Un album fotografic cu 128 de imagini și texte cu informații mai puțin știute despre păduri și importanța lor pentru planetă și pentru noi, oamenii. Orice comandă e super apreciată și mă ajută să-mi continui proiectele. Cartea va fi în ediție limitată și vă promit că va aduce un aer inedit în bibliotecă.
Odată decizia luată, m-a așteptat un drum ce-a părut mai lung decât toată creasta. Aveam să mă întâlnesc cu Laurențiu la Capra și-apoi să coborâm împreună la Bâlea. Mi s-a făcut și mai rău. Mintea s-a decompensat parțial la gândul că o să dorm peste câteva ore și nu a doua zi, cum era în planul inițial. Trăgeam la fiecare pas de 2 ori aer pe nas și expiram pe gură. Hai, încă un pic. M-a binedispus întâlnirea în potecă cu un șoarece. L-am speriat cu lumina mea puternică, el înghețat de frică, eu de neputință. Tura asta care trebuia să fie sub 24h parcurgând creasta Făgărașului poate că n-o să mă-nvețe ce nu știam deja, dar cu siguranță va fi memorabilă. Ca toate celelalte aventuri dinaintea ei. Însă lecția stă în zilele dinainte, când am ieșit la antrenament, când mi-am făcut exercițiile de mobilitate, de stretching și de forță. Când am avut grijă ce și cum mănânc, când am decis să mă culc devreme. Când am făcut toate astea, deși n-aveam mereu chef. Lucrurile mici, repetate zilnic, mi-au făcut corpul puternic și m-au pus în poziția de-a trăi ceva nemaipomenit de frumos. Deși am eșuat.
Am simțit atunci, pe întoarcere, că nu mi-a mai rămas nimic, nici energie, nici motivație, mă deplasam greu, fantomatic, suspendat printre custurile Făgărașului. Dar mă deplasam. Într-o stare jalnică, dar mândru că am ajuns aici și absolut sigur că n-o să mă prăbușesc decât la final, în sacul de dormit. Cred că asta fac din noi situațiile dificile în care intrăm voit. În special cele mici și plictisitoare, pe care alegem să le facem în fiecare zi. Atunci când avem impresia că nu mai putem, există mereu o rezervă interioară alimentată tocmai de fiecare disconfort anterior peste care ne-am ambiționat să trecem. Suntem mai puternici decât credem, cam asta ar fi concluzia. Altă concluzie e că voi reveni în Făgăraș. E prea frumos ca să nu-l parcurg încă o dată.
PS: Mi s-a eliberat recent un loc la turul din Insulele Feroe, în august 2024. Mai sunt pe listă cu locuri disponibile 2 excursii în Islanda și una în Spania. Găsiți calendarul complet la gonorth.ro.
Keep exploring
Paznicii vremii - articol despre munca și viața în izolare a meteorogilor de la Stația Meteo Vârful Omu.
Wilderness - peisaje din Scoția, texte de John Muir.
The North Face presents: Earthside - 4 fete, alpinism, schi, munți, aventură.
An Island Off An Island - viața pe o insulă.
YT - Arc’teryx - rap, echipament de munte și bășcălie? I’m in.
Tocmai am vizionat Nyad pe Netflix, cu o doamnă care între 60 și 64 de ani trece prin mai multe încercări, primele eșuate, de a înota din Cuba în State, bine, fostă înotătoare de performanță, dar totuși, este despre a nu te lăsa, de a crede în vis, dar mai ales, de a avea oamenii potriviți alături de tine. Fiecare „eșec” e de fapt parte din victorie căci rafinează procesul până ajunge la... mal.
Asta îți doresc și ție, o călătorie a traversărilor, duse sau nu la capăt, dar care împreună construiesc o poveste mai înălțătoare decât... veni, vidi, vici.
Și mulțumesc și pentru recomandări, Paznicii vremii mi-a mers la suflet :)