Îți mulțumesc că citești Aer tare. Îmi poți susține munca comandând un exemplar din ultima mea carte, Terra Silva, cu un discount de 10% în luna februarie folosind codul TREE10 la checkout.
Am început să alerg, cu aceeași constanță pe care i-am arătat-o de-a lungul timpului fotografiei, acum 5 ani. Trăind lângă o pădure, am avut un motiv întemeiat să le practic pe amândouă în paralel. Simt că petrecerea timpului printre arbori e o responsabilitate serioasă în viața oricărui om. Mai ales dacă-s la doi pași. Începând cu argumentul acesta, al statului pe-afară, cred că între fotografie și alergare sunt pe cât de multe diferențe, pe-atât de multe asemănări.
În ambele se testează niște limite. Întrebări ca Pot alerga mai mult? sau Pot face estetic imaginea asta mai simplă? înseamnă de fapt aceeași încercare de a căpăta experiență, de a deveni mai bun. Eforturile pot fi însă disproporționate. Ca fotograf (de natură), pot face imagini frumoase și de lângă mașină, fără efort. Însă dacă vreau să alerg o cursă de 100 km, atunci n-am încotro, trebuie să mă antrenez, să trag de mine. Cu arta riști să ai impresia la un moment dat că faci ceva foarte important și să te urci de unul singur pe un piedestal. Alergarea, tocmai fiindcă e grea, te coboară la loc. Nu trebuie să fie neapărat alergare, firește. Cam orice lucru greu, care ne face să ne simțim neputincioși sau neștiutori, menține un raport echilibrat între ușor și greu, între confort și disconfort.
Incertitudinea rezultatului le caracterizează pe amândouă. Nu știu niciodată dacă pot să termin o cursă lungă sau dacă pot face un alt proiect foto mai interesant decât cel anterior. Dar dacă fac câte puțin în fiecare zi, cu siguranță îmi măresc șansele. Așa cum în alergare, o pauză lungă înseamnă aproape s-o iei de la capăt când reîncepi, așa și ideile pentru fotografiile frumoase nu vin decât dacă fotografiezi regulat. Pe de altă parte, am perioade în care nu-mi vine să fac nici fotografie și nici să alerg. Și astea-s perfect normale, n-ai cum să păstrezi același entuziasm în fiecare zi, mai ales când ai și responsabilități reale (familie, job). Dar un pic de forțare interioară ajută. N-am chef, dar hai totuși s-o fac. N-am timp, dar hai totuși să găsesc. Nici măcar o dată după aceea n-am zis că mai bine nu ieșeam din casă.
Și-n sfârșit, îmi aduc pur și simplu bucurie. Chiar dacă fac poze bune sau nu, chiar dacă alerg 5 km sau un maraton. E de-ajuns că le fac, fără semnificații filosofice sau ambiții de dezvoltare personală. Dacă pun aparatul la ochi și încălțările de alergare în picioare, sunt fericit.
Pentru cei care sunteți mai recent abonați la Aer tare, organizez în fiecare an câteva tururi în destinații care trebuie văzute măcar o dată în viață. Anul acesta mai am locuri libere la călătoriile din Islanda și Spania. Toate detaliile la gonorth.ro. Iar dacă aveți nevoie de mai multe informații, îmi puteți scrie direct la dorinbofan@gmail.com.
Keep exploring
Not Everything Has to Be Meaningful - De cele mai multe ori căutăm degeaba sensuri și profunzimi în ceea ce ni se întâmplă.
Minor White - Equivalence: The Perennial Trend - Despre echivalență în fotografie. Necesar de citit pentru orice fotograf.
Fantomă, volbură, vulcan - “O călătorie pe urmele plantelor mici de la noi, amenințate cu dispariția”.
a (trail) love story - Cum să ceri în căsătorie dacă-ți place muntele și alergarea.
The snobification of outdoor sports - Suntem snobi că ne cumpărăm echipament de munte (și foto) scump? Cu siguranță. Dar există și părți bune.