Aer tare #18 - De ce călătorim?
Aer tare #18 - De ce călătorim?
Și calendarul tururilor din 2025
Înainte de povești, să vă zic pe scurt că am publicat mare parte din tururile pe care le organizez în 2025 pe gonorth.ro:
🇳🇿 Noua Zeelandă | 15 - 30 martie 2025
🇳🇴 Norvegia - Romsdal | 23 - 31 mai 2025
🇮🇸 Islanda - interior & sud | 24 - 31 iulie 2025
🇫🇴 Insulele Feroe | 2 - 9 august 2025
🇳🇴 Norvegia - Insulele Lofoten | 10 - 17 august 2025
Grupuri mici, de până la 7 participanți, cazare single acolo unde permite bugetul, că altfel ar fi prea scump pentru voi. Și-așa prețurile nu sunt neapărat mici, dar vă garantez că lucrez îndelung în așa fel încât să obțin cel mai bun raport calitate/preț - am prieteni care preferă să vină cu mine în loc să meargă pe cont propriu, fiindcă îi costă mai puțin. Cazările sunt foarte frumoase toate, primitoare și cu priveliște, am primit mereu aprecieri de la oameni și m-am străduit să creez o relație pe termen lung cu furnizorii de servicii turistice din fiecare țară vizitată.
Pentru cei alături de care am fost cam peste tot: am în plan în fiecare an cel puțin o destinație nouă. Scrieți-mi pentru mai multe detalii.
2006, SUA. Eram la facultate și ieșeam pentru prima oară din țară, la muncă. Într-o zi mă plimbam prin supermarket când o doamnă a trecut pe lângă mine, mi-a zâmbit și-a zis: “Excuse me”. Unii dintre voi ați trecut cu siguranță prin așa ceva, momentul acela când ați dat brusc nas în nas cu bunul-simț acolo unde nu v-ați fi așteptat să existe. Poate-i amuzant, dar eu am rămas așa de impresionat de interacțiunea aceea pasageră, încât și azi mai zic din când în când scuze prin supermarket, fără să-mi cer scuze pentru ceva, doar așa, ca să știe omul că n-o să-i încalc spațiul personal când mă-ntind după ardeii kapia.
2012, Lofoten, Norvegia. Citisem când eram mic despre Moskstraumen, unul din cei mai puternici curenți mareici din lume în A Descent into the Maelström a lui Edgar Allan Poe. Știam că arhipelagul Lofoten e foarte frumos și merită fotografiat, dar descrierea formidabil de detaliată a unui eveniment la limita fantasticului m-a făcut să vreau să văd cu ochii mei locul faptei. Pot să confirm că, pentru neavizați, marea e destul de liniștită prin nord.
2014, Islanda. Am văzut în liceu un film islandez, Nói albinói, și-acum unul din filmele mele favorite. Mi-era puțin greu pe-atunci să-nțeleg cum de trăiesc oamenii în locuri atât de insolite și îndepărtate. Apoi am ajuns și eu acolo, pe bicicletă, în cea mai lungă plecare a mea, timp de 6 săptămâni. Și-am înțeles.
Trei momente absolut aleatorii de care îmi aduc aminte cu drag și care mi-au oferit de-a lungul timpului explicații, tot trei, ce completează nevoia firească de-a ne relaxa atunci când călătorim. N-o minimizez, relaxarea e foarte importantă pentru ca restul să meargă bine.
Pe lângă pauza pe care ne-o luăm, e vorba și de multă curiozitate, vrem cu entuziasm de aventurier să aflăm despre lume într-un mod direct, nu din vreo fotografie sau din vreo carte. Orice plecare ne încarcă cu fiori buni și are potențial să provoace schimbări mici, tocmai fiindcă, atunci când ne manifestăm curiozitatea și părăsim temporar rutina, suntem maleabili, întocmai ca niște copii care învață prin joc.
Călătoriile înseamnă și nevoia de conexiune. Deoarece sunt adesea împărtășite, la fel ca toate nevoile sociale. Suntem fizic aproape unii de alții și reușim, măcar o parte dintre noi, să ne ținem departe de ecrane pentru mai mult timp, făcând astfel loc interacțiunii reale. Tehnologia și social media ne conectează doar aparent și sporesc sentimentul de izolare și tendința bolnăvicioasă de-a ne ocupa constant creierul cu informație. Alegem totuși să împărtășim și virtual din lucrurile care ne bucură fiindcă vrem să fim văzuți, auziți, validați - adică să ne simțim iubiți.
Poate conexiunea și curiozitatea nu se aplică la toată lumea, dar e un ghimpe de care nu putem scăpa. Călătoria cu scop de relaxare e privilegiu. Trăim vremuri bune, e nevoie să ne bucurăm de toate câte vedem prin filtrul recunoștinței. Doar așa putem fi până la capăt și curioși, și mai apropiați de oameni.
PS: Poate unii dintre voi vă puneți întrebarea: “De unde a avut nebunu’ ăsta bani să se plimbe atât de mult?“ Nu m-am născut într-o familie bogată, din contră. Și nu-s nici acum bogat. Am lucrat la un moment dat într-o corporație (s-au dus demult vremurile alea de lux și opulență) și am un obicei, obsesiv aproape, de a economisi. Cheltui puțin, cumpăr lucruri de calitate (deci durabile) și dorm cu cortul aproape pe oriunde merg pe cont propriu. Fun fact: nu mi-aș permite să merg în tururile pe care le organizez.
Aer tare, și-aici, dar și pe munte, va fi mereu gratuit. Dacă vreți totuși să-mi susțineți munca (documentarea și scrisul iau timp), o puteți face printr-o donație unică sau recurentă. Sumele strânse mă ajută să-mi continui proiectele. Din ele donez și eu mai departe către cauze cu adevărat importante.
Keep exploring
The Fun Scale - distracția pe munte e de 3 feluri. Garantez validitatea articolului, am trecut prin toate.
Revealing Mt. Michael’s Hidden Lava Lake | Field Notes with Renan Ozturk - aventură și știință în toată regula. Am așa un dor să m-aventurez din nou…
The Dark Side of the Outdoor Clothing Industry - dacă tot dăm așa de mulți bani pe echipamentul de munte, măcar să-l cumpărăm de la branduri (cât de cât) prietenoase cu mediul. Ușor-ușor, fac și eu trecerea la mărci ca Patagonia, Houdini sau Fjällräven.
Kings of Leon - Split Screen - am scris parte din text pe melodia asta, care vorbește, printre altele, de impactul tehnologiei asupra relațiilor.
Geoff McFetridge: Drawing a Life - documentar superb (soundtrack, montaj, interviuri, tot) despre viață și creativitate.