Aer tare #22 - Ce contează mai mult?
Algoritm vs. valori
În vara anului viitor mai am locuri disponibile în tururile deja clasice din nordul Europei, Insulele Feroe, arhipelagul Lofoten din Norvegia și sudul Islandei. Sunt destinații deosebite unde vom avea ocazia să admirăm peisaje unice, să facem trasee ușoare și-n general să fim cât se poate de conectați la natură. Toate informațiile necesare le găsiți la gonorth.ro. Sunt locurile mele favorite de pe planetă, alături de munții noștri.
Avem ecranul ăsta mic în care ne holbăm de unii singuri de dimineața până seara. Legați de un algoritm adaptabil al cărui scop declarat este să ne capteze atenția. O metodă eficientă, de care am impresia că nu prea ne dăm seama, este că ne exploatează imaginea de sine, ne face într-un mod superficial să ne simțim văzuți, auziți, importanți. Mi-a venit în cap “teoria” asta când mi s-a părut că fotografiile mele sunt mai puțin interesante pentru algoritm și, implicit, pentru cei care le văd, decât persoana mea. Pare că algoritmul mă preferă pe mine: figura, vocea, hobby-urile, călătoriile, fericirea, vulnerabilitatea, chiar copilul meu și prietenii mei. Toate astea-s ca o monedă de schimb pe importanță de sine. Cu cât mă simt mai important, cu-atât acord mai multă atenție și petrec mai mult timp izolat în telefon. Ori cu pozele pe care vi le arăt sper eu că e altfel. Deși capătă tot atâtea interpretări câți oameni o văd și reacționează emoțional la ea, arta înseamnă să trăim la unison ceva dinăuntrul nostru care este frumos și bun. Fiindcă arta este legată de valorile noastre, pe care le împărtășim cu toții.
Suntem mereu conectați unii cu ceilalți, dar felul în care funcționează astăzi tehnologia și social media crește de fapt distanța dintre noi și ne slăbește umanitatea. Avem mai puțină răbdare, mai puțină înțelegere și mai puțină bunătate. Cu oamenii, cu natura, cu tot ce ne înconjoară. E și ăsta un motiv pentru oboseală funcțională, senzație de zgomot constant, deziluzie și cinism. Arta face fix invers, ne aduce împreună în mici momente de uimire care ne îndreaptă busola în direcția corectă. Și-atunci când suntem fericiți, dar mai ales când ne e greu.
Tehnologia se va concentra în continuare pe individ. Da, poate lega prietenii, poate crea comunități, dar astea sunt scopuri secundare (au fost probabil la început principale, până totul a devenit despre bani). Cred că așa vom funcționa de-acum încolo. Dar putem oricând să revenim la ce ne definește, la valorile pe care le împărtășim (uneori cu ajutorul artei): Să avem considerație față de oameni, să rămânem cu picioarele pe pământ, să fim curioși, să ne punem întrebări despre locul nostru în lume, să fim în natură, să ne mișcăm, să protejăm, așa cum putem, planeta. Să nu excludem că avem nevoie să suferim uneori la fel de mult cum avem nevoie să ne bucurăm. Să avem curaj, chiar dacă ne e frică. Să avem răbdare. Să fim corecți. Să trăim cu mai puțin. Iar nota mea pentru sine, că am nevoie să mă întorc la ea când nu merge treaba, este să realizez că fiecare om care contează pentru mine îmi pune o oglindă care-mi reflectă nu doar calitățile, ci și defectele. Și că de fapt profesia pe care mi-am ales-o nu va fi niciodată mai importantă decât oamenii, că momentele pe care le trăiesc de unul singur când creez nu vor fi niciodată mai importante decât oamenii. Că, în ciuda algoritmului de care-s dependent în munca mea, nu trebuie să fie mai mult despre mine, ci despre artă. Am nevoie să-mi reamintesc zilnic că asta de fapt contează cel mai mult.
Am pornit de curând pe contul de instagram o serie de, hai să le zic, opinii personale (căci mai și deranjează, lucru sănătos de altfel) despre ce mă interesează. E ca o extensie mai pe scurt a acestui newsletter.
Keep exploring
Albastrul lăsat printre noi - documentar despre pictorul Ștefan Câlția și satul său natal, Șona, din Țara Făgărașului. Domnul Câlția vorbește despre natură cu multă curățenie și blândețe.
Bogdan Gîrbovan - fotografia documentară din România are câțiva reprezentanți foarte buni. Bogdan e unul din ei.
Katharina - cum găsesc un documentar frumos despre alergarea montană, cum îl împărtășesc. E și despre sănătatea mintală.
Across America - traversarea Americii pe skateboard. O poveste care nu-i nici despre skateboarding, nici despre traversarea Americii.
Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România - dacă ar fi să merg într-un loc nou din România, aș începe căutările de aici.
Faza cu Lofoten si Islanda, alaturi de muntii nostri, e aur curat. Exact asta simt si eu, ca acolo gasim echilibru. E asa usor sa te pierzi in ecranul asta mic si sa uiti de ce e real. Un super wake-up call, mersi! Ne trebuie tot mai des ganduri d-astea.