Aer tare #6 - Despre arbori și oameni
Aer tare #6 - Despre arbori și oameni
Câteva lecții de la specii cu mai multă experiență
În perioada asta lucrez mai cu spor la următoarea mea carte, Terra Silva. Imaginile au fost așezate deja în layout, a venit rândul textelor. Inițial am zis că o să fie o relatare personală a experiențelor trăite în ultimii 8 ani, de când am început proiectul. Dar apoi mi-am dat seama că viața mea, deși palpitantă pentru un introvertit, e destul de plictisitoare dacă e s-o pun în scris. Zilele se rezumă adesea la interacțiuni cu familia, alergare, exerciții, scris, pregătit tururi și din când în când ieșit la pozat. Nimic extraordinar în 99% din timp. A, și privesc foarte des pe geam.
Așa că m-am pus pe citit cărți și studii despre arbori, cu intenția să rezum în câteva intervenții scrise istoria lor și de ce sunt esențiali pentru supraviețuirea noastră și a întregii biodiversități de pe planetă. Mai palpitant oricum decât viața unui fotograf de natură, cu siguranță. Concluzia pe care am tras-o până în punctul ăsta e că arborii sunt foarte ciudați și diferiți, aproape ca niște extratereștri. Inclusiv creierele noastre, specie aflată în vârful piramidei evolutive, au probleme în a defini corect arborii în timp și spațiu. De multe ori îi percepem ca obiecte, trecând indiferenți pe lângă ei, stând la o masă sau pe un scaun făcute din lemn. Alteori, cum e în pădurile noastre seculare de fag, devenim mult mai conștienți de faptul că sunt vii și că au abilitatea asta uimitoare de a susține viața multor altor specii de plante și animale.
Arborii există pe planetă de aproape 400 milioane de ani, durată care le-a permis să evolueze foarte ingenios față de noi, oamenii moderni, care avem în jur de 200-300 mii de ani - abia ce “ne-am trezit”. În tot timpul ăsta, arborii și-au descentralizat funcțiile biologice, inclusiv sistemul vascular, fapt care le permite să trăiască chiar dacă o parte a lor moare. Apoi, fiindcă-și păstrează echivalentul celulelor noastre stem pe tot parcursul vieții, arborii nu se opresc din crescut. Ba mai mult, devin mai eficienți în a stoca carbon pe măsură ce înaintează în vârstă. Teoretic, un arbore este nemuritor. Însă condițiile exterioare de mediu - vreme, insecte, competiție pentru lumină, etc. - îi scurtează viața. Chiar și așa, cel mai longeviv organism unic de pe planetă este un exemplar de Pinus longaeva din California, care ajunge la puțin peste 4.850 de ani. Interesant faptul că în Americi există o varietate mult mai mare de specii de arbori (printre ei, cei vârstnici, cei mai înalți) care are o legătură directă cu dispoziția nord-sud a lanțurilor muntoase. Asta le-a permis arborilor să migreze spre sud în timpul glaciațiunilor, în timp ce dispoziția est-vest a munților din Europa a fost o barieră care a dus la dispariția multor specii.
Una din trăsăturile definitorii ale arborilor este reziliența, definită ca abilitatea de adaptare la condițiile de mediu. Fiindcă sunt statici, arborii au evoluat cu un grad foarte mare de flexibilitate. Doar așa au reușit să supraviețuiască și să prospere într-un mediu care s-a modificat constant - la o scară temporală mult mai mare, care nu are vreo legătură cu timpul uman. Revenind la noi, una din cele mai mari erori evolutive ale speciei umane, în special a omului modern, este faptul că ne-am perceput de la începuturi separați de natură. Ori asta a dictat o nevoie de control a mediului înconjurător, în opoziție totală cu modul de funcționare al arborilor. Ne-am desprins încet-încet de interconectivitatea oricărui ecosistem, tratând natura ca un cumul de resurse necesare supraviețuirii. Este și asta o formă de reziliență, dar oare ne va asigura un timp pe planetă la fel de lung ca al arborilor?
Omenirea este capabilă de lucruri extraordinare, iar viitorul tehnologic ne va oferi în continuare răspunsuri. Însă trebuie să recunoaștem că suntem din multe puncte de vedere încă primitivi. Și mai avem nevoie să ne dăm seama că evoluția noastră pe termen scurt, dacă nu vrem să facem implozie, trebuie să se bazeze mult mai mult pe ajutor și reciprocitate, atât între noi ca indivizi, cât și între noi, ca specie, și natură. Din ce în ce mai multă inteligență emoțională transmisă de la o generație la alta și peste alte câteva sute de mii de ani, selecția naturală va crea o nouă specie de om incapabil să facă rău. SF, știu.
Voi anunța aici când Terra Silva e gata de comandat. Ca format, va fi identică cu prima, NORD. Mi-am dorit încă de la început să-mi rezum portofoliul într-o colecție de cărți, fiecare cu propriu-i spirit, dar similare în design.
Keep exploring
De citit, de văzut, de ascultat, de testat.
Electrical experiments with plants that count and communicate - un Ted Talk cu experimente, nu doar povești, despre cum plantele (mișcătoare în cazul ăsta) te pot ajuta să înțelegi mai bine cum funcționează creierul și sistemul nervos.
Melting Sea Ice Pushes Walruses to the Brink - probabil n-ați mai văzut atâtea animale la un loc.
Why all life on Earth depends on trees - articol National Geographic scris de Suzanne Simard, una din cercetătoarele care au studiat mai în amănunt relația simbiotică dintre miceliu și arbori.
Sum - dormi 30 de ani, stai pe vasul de toaletă 5 luni, îți tai unghiiile 6 zile, 27 de ore ai dureri, 1 minut ești în cădere liberă.
A healthy economy should be designed to thrive, not grow - economiile de astăzi sunt concepute să crească la nesfârșit. Doar că nevoile omenirii nu-s nici pe departe împlinite și distribuite - sărăcia e în continuare una din problemele noastre majore. Iar planeta nu are resurse infinite - deja utilizăm 1,6 Pământuri, ceea ce înseamnă că vom lăsa o datorie grea generațiilor viitoare. Kate Raworth propune un nou model.