Mereu mi-am zis că am avut mare noroc când am făcut imaginea de mai jos. Eram în timpul unui tur foto, am ieșit din căbănuța în care eram cazați, am făcut câțiva pași, un clic și asta a fost. Fără îndoială, e una din imaginile care m-a făcut mai cunoscut și pe care o s-o păstrez pentru totdeauna în portofolio.
Eu și fratele meu suntem primii din familie care am mers la facultate datorită eforturilor depuse de o mamă singură. Asta mi-a permis mie să descopăr fotografia, să călătoresc în Norvegia, să-mi dau mai târziu demisia, să organizez apoi tururi și să fac poze norocoase deasupra Cercului Polar. Copilăria n-a fost neapărat grea, dar au existat lipsuri - n-am avut bicicletă, cablu, tv color, mergeam la școală îmbrăcat cu aceleași haine aproape în fiecare zi, nu am fost niciodată dat la sporturi sau trimis în tabere, n-aveam bani de buzunar, nu călătoream, etc. A fost un context care, de nevoie, m-a ambiționat. Privind înapoi, am fost în mijlocul unei combinații norocoase de factori, inclusiv lipsurile, fără de care n-aș fi fost în punctul în care mă aflu acum.
Malcom Gladwell descrie conceptul avantajului cumulativ în cartea Outliers, ideea fiind că oamenii cu un statut social ridicat (profesional, financiar, personal, cum s-ar zice, oameni împliniți) nu au succes plecând de la nimic. Există într-o majoritate covârșitoare de cazuri circumstanțe sociale care determină apariția oportunităților, care mai apoi, întocmai ca un bulgăre de zăpadă, se transformă în oportunități și mai mari. Dacă mama n-ar fi depus efortul de a mă trimite la facultate, nu aș fi perceput vreodată fotografia ca pe un mijloc de a-mi câștiga existența și de a oferi ceva lumii, poate nici n-aș fi descoperit-o. Familiile din care provenim, felul în care suntem educați, câtă dragoste și grijă primim în timpul copilăriei de la părinți, chiar trăsături culturale sau traume colective sunt factori care condiționează succesul și asupra cărora nu avem control.
Dacă citești textul ăsta și nu te doare nimic, înseamnă că ești o persoană norocoasă. Ai un telefon sau un laptop, ai destulă educație încât să înțelegi termenii, ai ce mânca și un acoperiș deasupra capului. Poate chiar îți permiți să pleci în excursii. Deși sunt destule variabile în afara controlului nostru, suntem într-atât de norocoși, spre deosebire de o bună parte a populației planetei, încât să avem parte de oportunități al căror efect se cumulează în timp. E drept, mai contează și ce facem cu ce ni se oferă, iar aici intervin calități ca disciplina, perseverența, onestitatea.
De asemenea, cred că-i important să definim succesul în termeni rezonabili, care se bazează mai mult pe valori și mai puțin pe aspecte materiale. Nu zic că n-aș vrea să am mai mulți bani, aș avea o grijă în minus, dar în același timp sunt privilegiat să am o pădure aproape de casă. O familie. Proiecte care-mi îngăduie să fiu creativ. Oricare dintre noi avem lucruri pentru care putem fi recunoscători. Iar dacă simțim că ne părăsește norocul, să fim ceva mai blânzi cu noi înșine, nu depinde întotdeauna de noi. După care să ne punem pe treabă.
Keep exploring
De citit, de văzut, de ascultat, de testat.
The High Route | The North Face - 2 fete parcurg într-o combinație de alpinism și trail-running una din cele mai sălbatice zone din SUA.
The Last Ski Maker in Scotland - schiuri hand-made prin peisaje scoțiene.
Discovering the World’s Largest Pine Tree - undeva în California, un domn în vârstă e pasionat de arborii înalți.
He’s One of the Best Mountain Climbers Ever | National Geographic - scurt interviu cu Reinhold Messner despre aventură.
Ten Meter Tower - oameni obișnuiți sunt plătiți ca să sară în apă de la 10 metri. Reacțiile sunt pe cât de umane, pe atât de amuzante.
Jim Whittaker, primul american care a urcat Everestul, zice așa: If you’re not living on the edge, you’re taking up too much space.
" oamenii cu un statut social ridicat nu au succes plecând de la nimic. "
Desi in sine este adevat e totusi o afirmatie inselatoare. Nimic din ceea ce facem nu este pornit de la zero. Limba pe care o vorbim o primim cadou de la parinti. Cartile pe care le citim (pana invatam sa le scriem pe ale noastre) au fost scrise de altii. Etc.
Traim vremuri in care suntem incurajati sa ii vedem pe cei care au obtinut o performanta ca fiind niste "privilegiati" carora li s-a oferit performanta aceea pe tava. Iar cei prea lenesi, prea inconsecventi sau lipsiti de talent ca sa faca ceva (fotografie de exemplu) se vor baricada in spatele vorbelor mari si goale cu "marginalizarea", "discriminarea", "excluderea sociala" si tot asa.